Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revista revistelor

        Critias


Decāt mult şi fără rost...


Din articolul Meandrele post+modernităţii īn poezia lui Daniel-Ştefan Pocovnicu semnat de Grigore Codrescu īn nr.19 al revistei băcăuane Plumb reţinem: „Poetul băcăuan Daniel-Ştefan Pocovnicu (...) este creatorul unui tip de poezie īn care pot fi identificate, de către cititorul cāt de cāt informat, repere esenţiale ale mărcii postmodrniste īn coexistenţă cu altele care vin din neomodernosm şi experimente avangardiste care, vedem adesea, şi-au prelungit traiul pānă dincoace de īntālnirea mileniilor. (...) Postmodernitatea lui Daniel-Ştefan Pocovnicu a reţinut din cadrul acesteia sentimentul puternic, cu consecinţe īn plan stilistic şi al viziunii, că toate lucrurile din lume au fost spuse, că reacţia eului poetic nu se poate manifesta decāt īn plan livresc cultural, compensarea sprijinindu-se pe ironia afectuasă, pe reacţia insistent ludică şi pe interferenţa maliţiei cu lirismul pur şi auster, ce aminteşte parţial de Nichita Stănescu. Cel puţin īn Cartea de răzgāndire, dar şi īn volumul anterior, aceasta este impresia:«īn halta de cumpănit singurătatea/ pe cocoaşele somnului spart de viu/ am ajuns la vorbele părinţilor mei/ mult prea tārziu/ după mulţi ani de rătăcire nebună/ īn răspăr de preerie yankee, pampasuri argentiniene,/ Ilanosuri columbiene, cāmpii romāne, stepe ruseşti, puste maghiare sau deşertări de Gobi invadator īn tonurile cu drumeţi īnverşunaţi de miopii/ ca un lăstar īngheţat īntr-o amnezie verde/ mai presus de ceasornicul extenuat anotimpurilor/ ca un bob zăbavă transpus transpirat/ īn arborele cauciucului de răzgāndire/ ca un lut/ īmpietrit īn dispoziţii antinuantediluviene/ aceeaşi īncepătoare şi inedită poveste cu gheare/ şi ciocul absurdomut/ din/ cartea de răzgāndire/ pe care o răzgāiesc mereu».”


Dacă nu aţi īnţeles cum devine treaba cu bobul zăbavă transpus transpirat īn arborele cauciucului de răzgāndire şi cu ciocul absurdomut, vă explică răbdător, doct şi pe litere autorul articolului: „Īn acest poem, pe care l-am citat īn īntregime pentru reprezentativitatea lui, eul poetic pare a fi victima unei stări de spirit marcate de frig, singurătate şi imposibilitate a comunicării, iar izolarea, instabilitatea şi evaziunea īşi găsesc īn plan expresiv materializarea īn figuri stilistice care īl desemnează ca maestru: calamburul, asocieri lexicale insolite, asonanţa, lexeme inventate («spart de viu» - «prea tārziu»; «răspăr de prerii»; «transpus transpirat»; «dispoziţii antinuantediluviene»; «cartea de răzgāndire pe care o răzgāndăresc mereu».


Paranteza nu se mai īnchide, unele dintre versurile exemplificatoare nu prea mai seamănă cu cele din citat, dar acum, īn ansamblu, lucrurile sunt mult mai clare. O singură umilă nedumerire mai persistă: ce vină are īn toată chestia postmodernă a maestrului D.-Şt.P. bietul Nichita Stănescu?



Ce mai numim astăzi critică literară?; Mai e vreo şansă de īmpăcare īntre critica universitară şi cea foiletonistică sau ele se vor dezvolta de acum īncolo pe circuite paralele?; Pentru cine scriu criticii?; E critica un instrument de educare a maselor?; Sau acţiunea ei se consumă īn cercul restrāns al literaţilor?; Are īn momentul de faţă critica romānească (şi) o relevanţă socială, ideologică, politică ?.a.m.d.?; Cum se poziţionează critica īn raport cu literatura romānă de azi?; Putem vorbi astăzi la noi de mai multe „şcoli” critice?; Există īn momentul de faţă o solidaritate critică la noi?


Am reprodus doar o parte din cele treizeci şi ceva de īntrebări (cu derivatele lor cu tot) care alcătuiesc chestionarul pe care Andrei Terian īl propune ca bază pentru Dosarul intitulat La ce bun critica literară? din nr.45/13 noiembrie a.c. al revistei Cultura. Doar atātea? Cu un plus de efort şi oleacă de imaginaţie mai mergeau īncă vreo douăzeci-cincizeci de īntrebări aşa, să fie masa bogată... Că abordarea, īntr-o singură anchetă, a prea multor probleme – fie ele şi circumscrise unei teme anume – ete modalitatea cea mai sigură de a nu elucida cum trebuie nici una o ştie toată lumea (cu excepţia lui Andrei Terian, după cāte se pare...). A aflat-o, probabil, şi el acum: repondenţii (Sanda Cordoş, Antonio Patraş, Paul Cernat, Alexandru Matei, Al. Cistelecan) se ocupă cuviincioşi şi cu aplicaţie de una, maxim două, dintre chestiunile puse cu toroipanul īn discuţie. Pentru celelalte va trebui, bănuiesc, să aşteptăm următoarele cincisprezece numere ale revistei...


Altfel, un dialog despre condiţia de azi a criticii romāneşti este mai mult decāt necesar şi, oricānd, bine-venit. Suntem, aşadar, primii care īl salutăm avānd şi un binecuvāntat motiv personal pentru asta: revista Luceafărul a găzduit, la rāndul ei – adică īn urmă cu vreo două luni – o dezbatere pe problemele criticii literare contemporane. Ceva mai săracă īn īntrebări, e drept, dar ceva mai bogată īn răspunsuri... (Critias)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul