Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Exerciţii de admiraţie

        Gabriela Gheorghişor


Despre generaţia ’80 s-au scris multe pagini, însă literatura produsă de reprezentanţii ei constituie încă o sursă generoasă pentru comentariul critic şi pentru excursul hermeneutic. Polemizând cu viziunile uniformizante, gorjanul Lazăr Popescu îşi propune să prezinte Cinci voci ale optzecismului (Editura Universitaria, Craiova, 2008), convins fiind că „literatura acestei generaţii a fost mult mai bogată şi nuanţată decât ne spun (sau ne-au spus) oficialii criticii literare sau manualele alternative“. Cele cinci voci distincte aparţin unor poeţi valoroşi, dar situaţi în afara ori la marginea paradigmei poetice postmoderniste, dominante în cadrul generaţiei (şi devenite, pentru unii critici, definitorie): Gabriel Chifu, Marian Drăghici, Nichita Danilov, Mircea Bârsilă, Ioan Flora.


Lazăr Popescu delimitează, de altfel, două mari direcţii ale poeziei optzeciste: „o poezie a experimentelor în linia Cărtărescu, Iaru, Muşina şi o poezie a experienţelor, în care se încadrează şi cei cinci poeţi“ analizaţi în volum (precizează, fireşte, că nu există o demarcaţie netă, ci o distribuire diferită a accentelor). Aşadar, prima direcţie s-ar caracteriza prin preocuparea pentru înnoirea formală, cea de-a doua prin atenţia acordată problemelor existenţiale. Deşi recunoaşte necesitatea celei dintâi, autorul o preferă pe cea secundă, asumându-şi deschis atitudinea admirativă: „Desigur că scriind astfel autorul acestor modeste şi neînsemnate consideraţiuni critice riscă să fie acuzat de impresionism şi de tot soiul de alte rele metascripturale… Riscul e dinainte asumat şi cartea aceasta se vrea pur şi simplu un exerciţiu de admiraţie. Pentru că la noi, la români, aceste exerciţii mai degrabă lipsesc“.


Eseurile lui Lazăr Popescu nu sunt totuşi doar nişte simple exerciţii de admiraţie. Demersul său se apropie de ceea ce s-a numit critica de identificare, simpatetică sau a imaginarului, deşi nu lipsesc nici observaţiile de poetică şi stilistică. Lectura empatică are drept miză relevarea notelor specifice, acelea care individualizează vocea lirică a fiecărui poet. La Gabriel Chifu, de pildă, remarcă o anumită „tendinţă a fantazării, un gust al comunicării imediate cu cosmosul, lucruri pe care ni le transmite prin mici naraţiuni poetice, într-o notă care se apropie uneori de cea de basm“. Poezia acestuia, cu background metafizic şi plină de ficţiuni, este aşezată sub semnul fantazării lămuritoare. Poemele iniţiatice ale lui Marian Drăghici, nestrăine de procedeul intertextualităţii, apar drept „alchimii artistice“, în care interpretul identifică simboluri recurente ori metafore obsedante precum aceea a şarpelui roşu. Pe Nichita Danilov îl situează, plecând de la analiza poemului programatic O, voi, facultăţi, academii, În căutarea autenticităţii, pe care numai poeticul o poate reda. Printre trăsăturile caracteristice ale poeziei neoexpresioniste, cu urme romantice, a acestui „modern tulburat“, autorul subliniază violenţa picturală şi înclinaţia spre teatralizare. Arhaicul şi nostalgia originilor reprezintă elementele care dau linia (aproape neagră) a versurilor lui Mircea Bârsilă, unde „tensiunea existenţială (…) pulsează în spatele fiecărei imagini“. Evoluţia poetică a lui Ioan Flora, de la viziunea cvasi-romantică la poezia cotidianului, este urmărită în eseul Neaşteptata metamorfoză şi curajul civic. Discurs asupra Struţocămilei este considerat volumul definitoriu pentru poetul al cărui portret artistic se conturează plecând de la „dinamismul poeziei (…), dorinţa de a explora noi ţinuturi ale cuvântului, de a-şi schimba registrele scripturale, tehnicile specifice“.


Discursul lui Lazăr Popescu, poetic el însuşi pe alocuri, adesea cu note critice la adresa vremurilor (prea puţin preţuitoare de poezie) în care trăim, trădează fervoarea interpretativă şi cultura literară a autorului. Cinci voci ale optzecismului, dincolo de introducerea în universurile poetice ale unor scriitori atipici ai generaţiei ’80, este cartea unui îndrăgostit de poezie.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul