Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Horaţiu Mălăele – debut promiţător

        Călin Stănculescu


O poveste spusă cu mulţi ani în urmă de marele actor care a fost Octavian Cotescu a fost bine reţinută de unul dintre discipolii săi întru ale actoriei şi aşa, după aproape trei decenii de la aflarea ei, actorul Horaţiu Mălăele reuşeşte să-şi facă un strălucit debut în regia de film, cu sprijinul scenaristului Adrian Lustig.


Pe scurt, povestea aflată de Mălăele se referă la un sat din Moldova, unde, în ziua morţii lui Stalin, tătucul popoarelor sunt interzise nunţile şi înmormântările, botezurile şi orice alte întâlniri considerate subversive de către armata de ocupaţie rusă.


Astăzi, puţini spectatori mai ştiu că moartea lui Stalin a prilejuit un nejustificat oftat de uşurare în ţările comunizate de ruşi. Şi regizorul povesteşte cu mare regret că a aflat un amănunt semnificativ al vieţii din acel timp, dar care, din păcate, n-a mai putut fi inserat în povestea filmului, nu fără hibe de altfel. La o şcoală, copiii care nu aflaseră cine este Stalin nu erau deloc impresionaţi de moartea lui. Şi, pentru a-i face să rezo­neze cu comandamentele timpului, un învăţător a început să-i pălmuiască pentru a plânge pe marele călăuzi­tor.


Revenind la filmul lui Horaţiu Mălăele, substanţa sa epică inspirată de evenimentul amintit este amorsată de o echipă de televiziune ce ajunge să filmeze într-un sat distrus la mai multe nivele cronologice. O dată, la nivelul poveştii ce formează substanţa filmului, a doua oară la nivelul comu­nismului ce a instaurat industrializarea forţată şi falimentară a epocii de aur, iar a treia oară la nivelul postrevoluţionar şi postcapitalist, când şi ruinele comu­nismului nu mai folosesc la nimic, nici măcar ca fundal pentru dramatica poveste de dragoste dintre Mara şi Iancu. Cei doi tineri plănuiesc să-şi legalizeze amorul chiar în ziua morţii lui Stalin şi bogata nuntă trebuie să se desfăşoare în tăcere pentru a nu contraria ordinele ocupantului.


Horaţiu Mălăele imaginează o lume care trece de specificul satului moldovenesc, prin elemente de modernitate, în costume şi decor, mai potrivite unor mahalale interbelice şi mai puţin ruralismului specific românesc. Dincolo de inadecvarea ambianţei plastice se desfăşoară ardenta poveste de amor a celor doi tineri, bine strunită în pagina cinematografică, excelent filmată de marele operator care este Vivi Drăgan Vasile, urmăriţi de personaje comice şi emblematice pentru un realism poetic mai puţin rezonant cu realităţile crude ale istoriei trăite în anii ’50 de majoritatea românilor.


Dacă somnul raţiunii naşte monştri, regizorul debutant reuşeşte să convingă de acest lucru spectatorii chemaţi să asiste la nebunia iscată de roţile marii Istorii, care trec distrugând gratuit vieţi omeneşti, frângând destine din toate generaţiile.


Pretextul unui reportaj de televiziune generează povestea insolită ce capătă accente de Kusturica autohton, cu explozii de un umor atroce, printre care secvenţa prezentării filmului – ca eve­ni­ment de educaţie culturală comunistă – Mitrea Cocor, acţiune sabotată cu aplomb de o trupă de circ.


Chiar dacă meteorologia, anotimpul, scenografia nu se prea se potrivesc în film cu momentul ieşirii de pe scena istoriei a Tătucului poparelor, Horaţiu Mălăele trece cu graţie peste inadvertenţe, unele ţin şi de obiceiurile religioase ale localnicilor, desenând o comedie dramatică de mare forţă şi cu intense vârfuri de umor incandescent. Aici vreau să semnalez o bijuterie de interpretare, datorată lui Victor Reben­giuc, care, alături de alţi importanţi actori, a pus umărul la reuşita operei unui confrate şi care se situează în momentul telefonului fără fir inaugurat între nuntaşi.


În mare, povestea ţine şi aşa cum este evocată poate avea mai mult ecou la publicul din cinematografele lumii, cel de acasă rezervându-se pentru umorul prezent în dialogurile greu de tradus în alte limbi – cum ar fi cel din final, când reporterul de televiziune îi spune eroinei nunţii tragice din anii stalinismului „Vrem să vă luăm un interviu“ şi Mara răspunde „Ce, maică, nu ne-aţi luat totul…“.


Horaţiu Mălăele se remarcă prin excelenta exploatare a colegilor săi, actorii, prin opţiunea pentru un operator de marcă şi are imensul merit de a arăta absurditatea unui regim care a nimicit jumătate de Europă, care a impus totalitarismul, nostalgic şi astăzi pentru unii, provocând milioane de victime, ocultate şi astăzi de maeştrii propagandei umaniste. Este inspirat îndemnul debutantului în regia de film pentru spectatori. De aceea îl citez: „Lăsaţi proştii să-şi vadă de-ale lor, iar voi veniţi să vedeţi Nuntă mută“. Este un film, adaug eu, care va face vâlvă la multe festivaluri internaţionale.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul