Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Lumină şi construcţie la Radu Costinescu

        Iolanda Malamen


Galeria ,,Dialog“ arată īn cei trei ani de existenţă, că un merit important al ei este īnlăturarea explicită a convenţiilor şi aducerea īn discuţie a straturilor solide şi invulnerabile din artele vizuale ale ultimelor şase decenii. Nu puteau aşadar să lipsească din ambiţiosul şi totodată profesionistul proiect al Ruxandrei Garofeanu acei artişti cu parcurs impecabil al operei a căror combustie creatoare a făcut ca zeci de complexe, atīt de stīnjenitoare īn artă, să se topească sub cele mai aplicate exigenţe.



 


Unul dintre aceştia este Radu Costinescu (născut īn 1931), pictor cu o activitate expoziţională intensă. Din 1968 figurează īn zeci de lucrări de sinteză şi īn muzee şi colecţii din ţară şi din străinătate a expus, de asemenea, atīt īn ţară, cīt şi īn străinătate, īn personale şi īn expoziţii colective. Īncepīnd cu Petru Comarnescu şi terminīnd cu Pavel Şuşară (care de altfel a şi vorbit la deschiderea expoziţiei), pictura lui Radu Costinescu este comentată elogios, īncer­cīndu-se raportarea ei la imediatul conjunctural, la spiritualitatea romānească, cīt şi la cea europeană. Faptul că artistul a arătat, la fiecare ieşire īn lume, faţa văzută şi nevăzută a lumii carnale şi spirituale, cu o disponibilitate aş spune lucid-frenetică, a lăsat deschise uşi şi ferestre prin care să poţi privi cu nesaţ armoniile, contrastele şi tonalităţile vibrate ale naturii īn care ne naştem şi murim. Explozii de lumină, privite parcă printr-o lupă uriaşă, inundă picturile, devenind centrul de greutate al gīndirii şi sensul unei noi existenţe, nonfigurativul lui Radu Costinescu fiind o stare de exal­tare aproape mistică īn faţa raţionalului.


Abstractizīnd şi nuanţīnd, artistul construieşte, perforează, interferează, conjugă şi clamează cu ştiinţa diafanului şi a geo­me­triilor rafinate, trăind totul cu bucurie īmbătătoare. Dimen­siunile destul de impozante ale pīnzelor (cam toate de aceeaşi mărime), arată cu certitudine că Radu Costinescu este un rafinat-riguros care capacitează lumina să ţīşnească dintre cu­lori şi forme cu o anume ostentaţie materială. Pe artist nu l-au im­presionat de-a lungul dece­niilor diversele mutaţii fastuoase şi zgomotoase şi nu s-a īndepărtat de la visul lui de constructor pe care şi l-a hrănit īn permanenţă cu temperamentul şi gīndirea artistică proprii. Şi-a descoperit un mod nereprehensibil pentru conştiinţa artistică: extazul meditativ incarnat īn aprinderi şi stingeri mīntuitoare. Exeget al culorii şi al luminii, pictorul şi-a lăsat intenţionat imaginaţia să se īnchege ca o lege fizică, īntr-un cor de legi simultane, realizīnd, cu ajutorul materiei şi al vocilor interioare, o lecţie despre limbajul ce respiră alt limbaj. Īn pictura lui se repetă unghiuri, se traversează īntinderi, se pun cap la cap īnsoriri, se unduiesc chimii cromatice, se desăvīrşesc metafore, se celebrează gīndirea, se aude cum respiră transparenţele. Pe toate acestea, Radu Costinescu le vibrează şi le mīnuieşte, adăugīnd şi el unei jumătăţi şi mai bine de secol de pictură romānească prestanţa valorii.


Unitare īn gīndire, intense īn trăiri şi dramatice īn logos, picturile lui Radu Costinescu au o cromatică rafinată, cu recele şi caldul aşternute īn varii atingeri, spectaculoase şi lucide totodată.


Adesea, culorile sunt suspendate īntr-o geometrie proprie, umanizată. Cīnd īnsă pictorul le mărgineşte, le īmpiedică să explodeze, cu linii drepte sau curbe, spaţiul se umple de o nelinişte vitală.


Pictorii de aceeaşi stirpe cu Radu Costinescu nu sunt mulţi īn artele noastre vizuale şi, de regulă, i-a mīnat şi īi mīnă o delicată īmpăcare cu lumea sau, de ce nu, o resemnare introspectă, să fie mai puţin vizibili īn plan social. Constat de asemenea, scriind aceste rīnduri, că cei cīţiva pe care memoria mi i-a şoptit īn aceste clipe, artişti de mare valoare, sunt din generaţii apropiate. Ei sunt cei care au ,,trădat“ cu fermitate locurile comune, īntr-un politic sumbru, figurīnd acum īntr-un capitol de excepţie al artelor vizuale romāneşti şi chiar europene. Numai trei nume şi spun suficient: Teodor Dan, Ştefan Sevastre şi Gheorghe Pantelie. S-ar cuveni o reconsiderare amănunţită şi pertinentă a acestor singuratici-vizionari ce au contribuit la īmbogăţirea imaginarului romānesc cu limbaje universale.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul