Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Regina frumuseţii la Ploieşti

        Mircea Ghiţulescu



Cât de modern poate fi teatrul psihologic ne demonstrează anglo-irlandezul Martin Mc Donagh în drama Regina frumuseţii din Leenane, pusă în scenă de Andreea Vulpe la Teatrul Municipal „Toma Caragiu” din Ploieşti. Autorul se crede „cel mai mare dramaturg al Angliei şi Irlandei din ultimii douăzeci de ani”. Nici nu greşeşte prea mult dacă judecăm după frecvenţa cu care este jucat în România, aceasta fiind a treia premieră după Schilodul din Inishman de la Nottara şi Omul pernă de la Odeon. McDonagh este interesat de tragicul de fiecare zi, de micile nevroze care fac marea dramă. Felii de viaţă, cazuri sociale transformate în drame pentru toţi. Este şi irlandez, cu prudenţă, şi nu evită problemele conflictuale anglo-irlandeze. Sigur, în Irlanda trebuie să vorbim limba irlandeză, dar în America, e mai bună engleza, spune Mc Donagh. În Schilodul din Inishman a prezentat cazul unui handicapat ce are nevoie de iubire. În aceeaşi zonă se află şi subiectul din Regina frumuseţii. Bătrâna Mag o împiedică pe fiica ei, Maureen, să-şi împlinească viaţa, astfel că femeia ajunge la patruzeci de ani o „handicapată”, mai singură chiar decât mama ei care, oricum, are de partea ei bătrâneţea. Bătrâna „eternă”, răsfăţată şi supărăcioasă, care îşi vampirizează propria fiică, ne aminteşte nu numai de un celebru personaj călinescian din Scrinul negru dar, mai ales, de un poem dramatic relativ recent, al lui Ion Mircea, numit Noe care ne străbate memoria e o femeie (1998). Noaptea de dragoste cu Pato Dooley putea fi de ajuns pentru ca Maureen să renască, dar ea nu mai crede nimic. A avut atâtea decepţii încât i se pare că cel mai important lucru în viaţă este să nu te laşi păcălit. Neîncrederea se dovedeşte catastrofală şi o lipseşte de ultima şansă. Într-o scenă memorabilă, singura secvenţă lirică din spectacol lucrată cu simţul frumosului (deşi ar părea din alt spectacol), Pato Dooley citeşte (pe măsură ce scrie) o frumoasă epistolă de dragoste pentru Maureen. Andreea Vulpe l-a plasat undeva, deasupra unei sfere înverzite, ce poate fi însuşi globul pământesc, de parcă ar vorbi întregii lumi. Din păcate, scrisoarea va cădea în mâinile bătrânei „vrăjitoare” Mag care nu va mărturisi că a distrus-o decât opărită cu ulei încins. Mc Donagh nu ne spune poveşti nevinovate, ci reformulează fără umbră de optimism valorile morale contemporane, între care iubirea maternă şi cea filială nu mai sunt ceea ce păreau a fi altădată. Mag este un personaj lucrat cu mare artă şi cu o priză aparte la detaliul fiziologic care face personajul ostil încă de la primele replici. Nemai­vorbind de faptul că actriţa Lucia Ştefănescu Niculescu îi dă o interpretare memorabilă, construind o momâie răutăcioasă şi, parcă, invincibilă. Dar marea creaţie involuntară este procesul de contaminare a lui Maureen cu răutăţile materne. Este de presupus că ea însăşi va deveni un fel de Mag după moartea mamei sale, doar că nu va avea pe cine să vampirizeze. Oxana Moravec în Mau­reen este eroina spectacolului într-un rol care îi vine ca o mănuşă. Nu ştii prin ce transfigurare chipul actriţei capătă duritatea feminităţii irosite, deşi corpul seducător este în plină maturitate. Este o femeie vitează Maureen, dar curajul de a lua viaţa în piept aşa cum este ea vine şi din ura acumulată. Ion Coman /Pato Dooley, masiv, blând, neîndemânatic, naiv şi poetic se aşază foarte bine pe structura rolului. Bogdan Farcaş joacă cât se poate de corect rolul lui Ray Dooley, fratele mai mic al lui Pato.


Andreea Vulpe asistată de scenograful Dan Titza creează o atmosferă mizerabilistă rău mirositoare: locuinţa celor două femei. Un spaţiu meschin, cu o bucătărioară în mijloc, care se urâţeşte o dată în plus prin ura latentă provenită din prea multă iubire. Nu „efectele suplimentare” de tipul scrisorii de dragoste evocată mai sus reprezintă, însă, punctul forte al spectacolului, ci răbdarea analizei, capacitatea de a despica firul în patru într-un spectacol de teatru psihologic de cea mai bună calitate.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul