Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Palme d’Or 2008 la Bucureşti

        Călin Stănculescu


Festivalul Filmului Francez care s-a desfăşurat pe parcursul unei săptămâni din decembrie 2008 a adus, printre alte interesante opere recente ale cinematografiei din Hexagon, pe laureatul premiului cel mare de la Cannes, regizorul Laurent Cantet, şi filmul său „In clasă”. Filmul reprezintă o inspirată citire cinematografică a romanului „Entre les murs” de Francois Begaudeau, care este, de altfel, şi interpretul principal în filmul lui Lau­rent Cantet.


Născut în 1961, descoperit de către publicul francez încă de la primul său lungmetraj „Resurse Umane” în 2001, Laurent Cantet abordează în mod strălucit în toate filmele sale, esenţa comunicării între oameni, raporturile deloc facile ale individului cu societatea în care trăieşte sau doar supravieţuieşte.


Eroul filmului „In clasă” este un tânăr profesor de franceză, care îşi dedică eforturile intelectuale formării tinerilor adolescenţi într-un liceu dificil dintr-un arondisment parizian. Raporturile profesorului cu elevii săi, cu părinţii acestora nu excelează în subtilităţi, în acelaşi timp, însă, copiii nu sunt văzuţi ca-n alte pelicule dedicate lor ca nişte sălbatici sau nişte brute. Regizorul ştie să sublinieze problemele vârstei, să degajeze sensibilitatea copiilor de frondele inerente vârstei, propunând o generoasă galerie de personaje credibile, dotate cu multă profunzime psihologică, cu ambiţii şi sensibilităţi conturate progresiv în situaţii specifice universului şcolii, fără ca prin aceasta filmul să devină plicticos, didactic.


Dimpotrivă… Filmul lui Laurent Cantet se desfăşoară cu forţa unui documentar dedicat adolescenţei şi multiplelor probleme puse de aceasta adulţilor, nu întotdeauna pregătiţi să găsească răspunsurile potrivite nenumăratelor întrebări puse de fii şi fiice extrem de curioase.


La conferinţa de presă ce a dublat prezentarea filmului, regizorul Laurent Cantet a menţionat faptul că filmul se referă în primul rând la limbaj, la dialogul necesar între maturi şi adolescenţi la cel între părinţi şi copii, între profesori şi elevi, dincolo de limitele spaţiului şcolii, privit, de altfel, ca un teren menit să familiarizeze pe cei ce-l populează, indiferent de vârstă, cu şcoala şi solicitările democraţiei. Construit în mare majoritate cu actori neprofesionişti, regizorul francez a excelat în a obţine, mai ales de la tinerii săi interpreţi, acel aer de firesc şi emoţie proprie liceului, relaţiilor între copiii aflaţi la vârsta primelor sentimente, în epoca primelor opţiuni, a primelor deziluzii.


Laurent Cantet nu refuză să amintească şi momentele extrem de dificile ale profesiei de pedagog, când nici armura capacităţii intelectuale, nici înţelegerea aproape perfectă a psihologiei adolescenţilor nu-l salvează pe dascălul de franceză de la riscurile eşecului sau ale derapajului în tentativele sale de a stăpâni provocările elevilor. Cineastul francez posedă arta de a-şi destabiliza eroul, de al pune în situaţii dificile pentru a-i sublinia capacitatea de rezoneur, talentul de îndrumător, care nu rămâne la un simplu citat din Platon, ci îl exemplifică cu virtuozitate. Tot aici cineastul are inspiraţia de a pune în discuţie ierarhia şi autoritatea necesare în raporturile cu adolescenţii, a căror democraţie originală nu ezită să apeleze la replici tensionate. Gândirea împreună a situaţiilor sau comentariul bazat pe explicarea unor cuvinte mai puţin uzitate sau chiar necunoscute propun noi aspecte ale comunicării între profesor şi elev, între maturi şi copii şi chiar, la nivelul adulţilor, între profesori şi părinţi, fără ca civilitatea sau respectul reciproc să fie afectate de măsuri administrative, cum ar fi aceea a eliminării lui Suley­man, exclus din şcoală, dar păstrându-şi şansele de a se reintegra în altă parte, cu drepturi egale cu cele ale celorlalţi copii, colegi ai săi.


Retrospectiva Laurent Cantet de la Bucureşti a mai cuprins filmul „Spre Sud”, o ficţiune în coproducţie cu Canada despre problemele vârstei a doua, dar şi trei scurtmetraje „Toţi la manifestaţie”, „Jocuri de plajă” şi „Sângeroşii”, cu subiecte preponderent axate pe frământările adolescenţilor, prea puţin înţelese fie de către congeneri, fie de către părinţi, rude sau străini de diferite vârste. „Resursele umane” şi „Folosirea timpului” au completat un extrem de sugestiv portret de cineast contemporan, câştigător al premiului obţinut în 2007 şi de compatriotul nostru Cristian Mun­giu.


Festivalul Filmului Francez, ultima manifestare cinematografică de anvergură a anului trecut, a mai cuprins şi aniversarea a patru decenii a secţiunii Quinzaine des realisateurs în cadrul căreia a fost omagiat şi regizorul Lucian Pin­tilie, prezent cu ­„Reconstituirea” la prima ediţie, în 1968.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul