Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Paranghelie cu haleală şi lăutari

        

• Ce auzim, din presă, despre „Zilele Marin Sorescu“, ţinute recent şi cu atâta tam-tam, la Craiova? Păi, aflăm picanterii de tot soiul: că avutără loc un chef enorm la Cetate, pe moşia lui Mircea Dinescu, deşi, după cum ştiam, marele poet s-a născut la Bulzeşti, unde există şi o casă memorială care-i poartă numele; că, printre felurile alese de mâncare, s-a servit şi una din specialităţile proprietarului-gastronom, sarmale din piept de gâscă, fierte în vin; că, în vălătucile de fum, brevetat halucinogen, venite de la purceluşii şi berbecuţii sfârâind la proţap, s-a fumat pipa păcii între dna Elena Udrea, ministrul Turismului, şi Mircea Dinescu, duşman cu patalama al preşedintelui şi al partidului portocaliu; că doamna ministru a primit în dar un mieluţ, salvat astfel de la apropiatul măcel pascal, pe care l-a botezat Sorin sau Sorinel, apelativul de alint al lui Sorescu; că Portul Cetate o să devină una dintre minu­nile lumii turistice de pe malul românesc al Dunării.


Aşadar, nimic despre faptul că ar fi avut loc o premieră extraordinară cu vreuna din piesele lui Marin Sorescu pe scena Naţionalului craiovean? Nimic despre faptul că s-ar fi acordat, cu acest prilej, un premiu literar, care să-i poarte numele, vreunui poet sau vreunui dramaturg, tânăr şi merituos? Nimic despre faptul că s-ar fi publicat, în urma unui concurs, sponsorizat din fonduri locale, un eseu revelator despre marele scriitor ? Nimic despre câteva comunicări excepţionale ce-ar fi fost rodul unui colocviu de critică şi interpretare „Marin Sorescu“? Nimic, nici măcar despre vreo deplasare simbolică la Casa memorială de la Bulzeşti? Fireşte că presa, ca întotdeauna în goană după scandal, poartă vina unor relatări despre eveniment doar cu iz de haleală şi lăutari. Gurile rele (nu presa) zic că s-ar fi cheltuit cu această ocazie vreo 4 miliarde de lei vechi. Ne scuzaţi, trăim totuşi vremuri de criză! • Ultimul număr (nu cobesc, aşa vine vorba...) al revistei GQ îl are pe copertă pe Florin Piersic jr. în chip de „necenzurat, revoltat şi nu mai ştiu cum”... Cine, oare, şi de ce l-o fi cenzurat până acum pe revoltatul Florin Piersic jr.? • În urmă cu câteva săptămâni, domnul Sever Voinescu făcea, în paginile Dilemei vechi, dovada irefutabilă că nu l-a citit pe concitadinul său I. L. Caragiale (amândoi ploieşteni şi republicani, săracii...) sau, dacă a făcut-o, n-a înţeles mai ni­mic de acolo. Perseverent, domnul în cauză recidivează, dovedind că nu i-a prea citit nici pe cei care au scris de­spre autorul Scrisorii pierdute, „cel care a fixat în veac softul după care se face politică în România” (apud Sever V.). Ba, n-a fixat nimic: a înfăţişat doar, cu talent, modul în care funcţionează mecanismul politic în societăţile de­mo­cratice de tip liberal. Scriind cândva că alegerile din toate ţările care au adoptat această formă de guvernare seamănă cu acelea din O scri­soare pierdută, Alexandru Paleologu elucida convingător chestiunea, internaţionalizând-o. Nici România de la 1883, nici cea de astăzi nu cântă după partitura politică „fixată” de Caragiale ori de altcineva. Dacă regăsim similitudini (şi regăsim, fără îndoială!), ele nu se datorează geniului predictiv a lui Nenea Iancu; explicaţia este mult mai simplă: cele două Românii liberal-democratice traversează momente istorice cvasi-identice, de unde şi similitudinile – asta-i tot. Restul e speculaţie gazetărească adhoc, manieristă şi stereotipă: ori de câte ori comentatorii noştri politici sunt în pană de idei, recurg la trimiteri culturale din Caragiale, chiar dacă ele se potrivesc ca nuca de cocos într-un perete de BCA (pentru cunoscători: beton celular autoclavizat)... • Auzită la ieşirea de la spectacolul Lear al Teatrului L.S. Bulandra (regia Andrei Şerban): „ăsta nu e Lear, ci un fel de learu’-learu’ brechtiano-shakes­pearean, într-un haloimăs stilistic şi conceptual deconcertant. Păcat de eforturile admirabile ale câtorva dintre interprete...”. Aferim. • CNA-ul ar face foarte bine dacă ar solicita postului Sport.ro banda audio cu comentariile pe care doi ipochimeni acefali (n-am reuşit să le aflu numele) au găsit de cuviinţă să le expectoreze în microfoane la meciul de fotbal Lokomotiv Plovdiv - Sliven din campionatul Bulgariei (interval de transmisie: orele 15,00-16,50, vineri, 6 martie a.c.). O oră şi jumătate de sinistră bătaie de joc, împinsă până la graniţa cu xenofobia (şi chiar dincolo de ea!), la adresa ţării vecine privită din punctul de vedere istoric şi din punctul de vedere cutumiar-sportiv, un regal de inepţii agresive cu pretenţii de umor, într-un limbaj de cartier mărginaş şi nimic – dar absolut nimic! – legat de partida de fotbal respectivă. Mă întreb ce se va întâmpla dacă meciul cu pricina a fost cumva urmărit de cineva de la Ambasada Bulgariei la Bucureşti!? Trimiterea la plimbare pe termen nelimitat a celor doi zăbăuci în delir ar fi o faptă apreciabilă, de necesară salubrizare a spaţiului media din România.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul