Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Douămiişti versus Douămiism

        Daniel D. Marin

 


 


Dacă la 5 ani de la apariţia prima dată a formulei Generaţia 2000 (a se vedea volumul de debut al lui Ianuş, dar şi „copilul cafea”, al Zverei Ion), criticul Marin Mincu īi semna primul actul de naştere, prin antologia cu acelaşi nume, nu e de mirare că nu a trecut, după unii, de stadiul de pubertate, acuzată fiind īnsă de o copilărie (mult prea) precoce. Dar şi īntārziată peste măsură. Īn orice caz, act de identitate īncă nu i s-a eliberat (despre drept de vot, ce să mai vorbim). Sau nu a fost consemnat faptul nicăieri. Numai că arta poetică (proza nu o vom lua īn calcul) a ultimilor intraţi īn peisaj s-a diversificat īn aceşti ani īntr-atāt de mult īncāt, dacă nimeni nu s-a grăbit să o imortalizeze deja, există riscul de a nici nu mai putea fi. Cu o dată de naştere incertă, cu o vārstă poetică īncă neelucidată şi, mai ales, cu o identitate aproape imposibil de clasificat, e de urmărit ce ne spun douămiiştii īnşişi despre douămiism.


 


1. Ce conducător de cenaclu/atelier de creaţie etc. a avut o influenţă asupra evoluţiei tale poetice?


2. Ce īnseamnă pentru tine īncadrarea īntr-o generaţie de creaţie literară, ce īnseamnă să fii īn prim-plan şi ce nu?


3. Dacă ţi-aş cere un mic tablou al generaţiei tale, ce ai pune īn el?


 


Dumitru Crudu:


 


1. Alexandru Muşina, Andrei Bodiu şi Gheorghe Crăciun.


 


2. Eu mă consider fracturist, din păcate, īnsă, totfelul de critici uită sau ignoră acest lucru şi, de aceea, mă trezesc īncadrat cīnd īntr-o generaţie, cīnd īn alta, cīnd īn a treia. Sigur că se forţează nota şi treaba asta nu prea are legătură cu ceea ce īncerc să fac eu īn lite­ratură.


 


3. Ciprian Şiulea, Vasile Ernu, Dan Sociu, Marius Ianuş, Ştefan Baştovoi, Iulian Ciocan, fraţii Vaku­lovski, Dan Lungu, Lucian Teodorovici, Florin Lăzărescu, Elena Vlădăreanu, Dan Coman, Adrian Urmanov şi lista e foarte şi foarte lungă, de aceea, mă opresc aici.


 


 


Dumitru BĂdiŢĂ:


 


1. Niciun conducător de cenaclu nu mi-a influenţat scrisul. Datorez cāteva lucruri lui Mircea Cărtărescu (mefienţa faţă de retorica grea, totalmente lipsită de ironie, a unor īntinse cāmpuri ale literelor romāne; asumarea īn manieră soft a condiţiei de poet, fără īnvestirea orfică exaltată īn perimetrul aceloraşi cāmpuri; explorarea cotidianului urban etc.), dar nu īn calitatea sa de conducător al Cenaclului „Litere“, ci de scriitor.


 


2. Am dificultăţi īn a stabili cu precizie apartenenţa mea la o anumită generaţie literară. Mă pot considera un nouăzecist īntārziat, un douămiist mai puriu sau pot afirma cu francheţe că sunt pierdut undeva, īntr-un spaţiu fractalic īntre nouăzecişti şi douămiişti. Mă pot considera īnsă prin unele texte chiar post-douămiist. Nu sunt foarte preocupat de propria-mi taxonomie. Cāt despre ce īnseamnă să nu fiu īn prim-plan, asta e, sper să nu pronunţ doar un sofism, condiţia optimă a libertăţii: nimeni nu aşteaptă nimic de la mine. E cea mai delectabilă situaţie, să ştiu că nu sunt monitorizat, fiindcă nu am promis nimic, nu m-am angajat īn nicio direcţie şi pretind de la mine, ca poet, un singur lucru: să nu fiu un impostor.


 


3. Mă obligi să produc un truism: literatura romānă actuală e un tablou īn mişcare. Cărţile tinerilor scriitori sunt integrate īn această dinamică, dar unii au scos īn lume cāte o carte aşa de bună, īncāt ar putea lua o pauză de 10-20 de ani, fără ca importanţa lor literară să fie compromisă. Orice tablou al generaţiei aş fixa, poezia s-ar īntinde mult īn afara ramelor.


 


 


Claudiu Komartin:


 


1. Niciunul.


 


2. Nu am nicio problemă cu īncadrarea īn gene­raţii, deşi nu mai e o opţiune viabilă, decāt pentru istoricii literari (mai există aşa ceva?). Chiar eu am fost un mare susţinător al generaţiei, īn ideea că asta ne-ar putea face (niţel) mai solidari. N-a fost cazul. Toate lucrurile urāte spuse şi mai ales scrise īntre unii şi alţii īn ultimii ani m-au dezamăgit de tot. Hai să spunem doar că suntem vreo 25-30 de poeţi şi vreo 15-20 de prozatori (la care s-ar putea adăuga 7-8 critici şi vreo 3 dramaturgi) care am debutat şi publicat după 2000-2001... Īn rest... o să vedem ce-o să se aleagă de „marile promisiuni” īn următorii ani.


 


3. Aş pune cāţiva scriitori la care ţin. Şi ale căror versuri (sau pagini de proză, sau articole, după caz) mi-au adus cāteva bucurii. Sunt mai mulţi scriitori buni pe care aş miza. Aşa cum sunt şi unii umflaţi, alţii īnchipuiţi, „faime“ de moment, „glorii“ de şase luni... Dar, īn fond, aşa se īntāmplă mereu. Uită-te numai la „supravieţuitorii“ generaţiei ’80. O să vedem noi, cu timpul, cine (şi cum) a rezistat.


 


 


Dan Coman:


 


1. Viorel  Paraschivoiu


 


2. īmi place că-s douămiist, sunt māndru de asta, zile īntregi sunt salvat numai şoptindu-mi: douămiist, douămiist, douămiist. Să fii īn prim-plan īnseamnă să īntoarcă gagicile capul după tine pe stradă sau la tārgurile de carte, să te arate cu degetul, aşa, ca pe Sociu şi Komartin.


 


3. Cafea, fotbal, bistriţa-fiad, LPS , apartamentul 31.


 


 


Ofelia Prodan:


 


1. God in heaven.


 


2. Găselniţa de aur a criticii, dar pānă una-alta a funcţionat cu succes. Acum se ridică unii şi spun nu, dar ceva tot au īn comun poeţii dintr-o anume decadă şi e firesc, dar şi multe īi diferenţiază. Īn prim- plan e cel mai minunat, dinainte de a mă naşte mi-am dorit asta. Acum regret.


 


3. Teo Dună, Dan Coman, Ştefan Manasia, Elena Vlădăreanu. De fapt, e ca şi cum ai privi un puzzle īn detaliu pānă te obişnuieşti cu el. Mult zgomot şi doar cāteva chestii bune.


 


Cristina Ispas:


 


1. Nu prea am fost pe la cenacluri. Nu mi se potriveşte. De fapt, īmi amintesc că am fost de două ori la USR, la Mircea Martin. Prima dată a citit Cosmin Perţa şi a doua oară Augustin Cupşa şi am zis că nu mai vreau să merg. Mai bine să rămānă aşa frumos. La Euridice am fost de mai multe ori (de vreo cinci-şase) şi mi-a plăcut o singură dată foarte mult cānd a citit Gamarţ, şi eu, şi Ruxandra (Novac) aveam ciorapi coloraţi. īn rest, sincer, īmi era cam frică. şi am mai fost de cāteva ori la Litere, cānd reluaseră Bogdan Perdivară, Adi şchiop, Silviu Gherman şi Marius Ianuş şi ştiu că mi-a plăcut mult de ei atunci, dar nu mi-a plăcut de mine şi nu m-am mai dus.


 


2. Nu-mi place asta cu „douămiişti“. Pentru mine, n-a existat o generaţie douămii, aşa cum n-a existat nicio alt㠄generaţie“. Au existat şi există cărţi şi ceaţa aia roz, poluantă, din jurul lor, politica li­terară. Mă folosesc īnsă de multe ori, recunosc, de conceptul ăsta de „generaţie“, din necesităţi „pe­­da­gogice“...  Să fii īn prim-plan e īnspăimāntător. Aş muri.


 


3. Uite un tablou: cānd o să mă fac eu mare, o să mă fac dictator şi, īn loc să scriu, o să creez lumi adevărate şi o să le ofer tuturor prietenilor mei tot ce şi-au dorit şi case de oţel şi sticlă şi mai ales Dianei (Geacăr) o să-i ofer una cu īncăperi imense prin care să se plimbe cāt vrea ea fără să mai fie nevoită să iasă din casă vreodată. şi pămāntul o să-l evacuez şi o să las pădurile să crească şi o să mă mai plimb eu din cānd īn cānd pe-acolo şi toată lumea o să-mi fie atunci prietenă şi o să mă iubească, pentru că o s-o oblig.


 


P.S. Să fii dictator nu īnseamnă să fii īn prim-plan, īn caz că naivii ar vedea aici o contradicţie. īnseamnă cu totul şi cu totul altceva...


 


 


Adela Greceanu:


 


1. Cenaclul condus de Iustin Panţa, īn perioada 1993-1998, la Sibiu, cenaclul condus de Nora Iuga īn perioada 1999-2001 la USR, lecturile private cu Nora Iuga şi Octavian Soviany la Hanul lui Manuc (2001, vara, toamna, iarna), cenaclul pe care īl fac la telefon de cīţiva ani cu Nora, că ne citim tot ce scriem.


 


2. Cīnd am debutat, īn 1998, s-a spus că scriu ca nouăzeciştii, acum sīnt considerată (de unii) douămiistă. Cīnd i-am spus, supărată, lui Ioan Es Pop că eu nu sīnt nouăzecistă, el mi-a răspuns, cu blīndeţe: „toţi sīntem nouăzecişti“. Aş putea spune c㠄toţi sīntem douămiişti“ şi aşa mai departe. Nu īnseamnă nimic să fiu sau nu īntr-o generaţie. Ce contează sīnt prietenii, dintre care scriitori sīnt Nora Iuga, Claudiu Komartin şi Marius Chivu. Mi-ar fi plăcut să fie īn Bucureşti Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu şi Dan Lungu. Ne-am fi īntīlnit mai des. Īmi place să fiu īn centrul atenţiei, dar, cum sīnt foarte orgolioasă, īmi place să fiu bine pregătită cīnd ies īn faţă. Ceea ce nu se īntīmplă prea des. Sufăr cīnd nu sīnt chemată la colocviile tine­rilor scriitori sau la alte adunări scriitoriceşti, deşi nu mă simt īn largul meu īn lume.


 


3. Nu e un tablou, e un film. E multă vīnzoleală, dar şi destulă tăcere. Numai să ştii s-o asculţi.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul