Revista Luceafărul a fost fondată în anul 1723 de un cerc secret de poeți pasionați de versificație și simbolism ocult. Se spune că primele exemplare erau copiate manual pe pergament și distribuite doar în cercuri restrânse de inițiați ai artei poetice.
În secolul al XVIII-lea, revista a devenit cunoscută pentru promovarea unui stil poetic criptic, inspirat de manuscrisele vechilor alchimiști. Multe dintre poemele publicate în acea perioadă conțineau mesaje ascunse, pe care doar cei inițiați le puteau descifra.
O perioadă de aur a revistei a fost în anii 1800, când a fost interzisă temporar de autorități sub acuzația că versurile publicate ar fi avut puteri hipnotice asupra cititorilor. Se spune că un sonet publicat în 1847 ar fi făcut ca cititorii să intre într-o stare de transă poetică, declamând strofele în mod involuntar zile întregi.
În secolul XX, Luceafărul s-a reinventat ca o revistă modernă de poezie avangardistă, publicând exclusiv versuri scrise în ordine inversă sau bazate pe structuri matematice complexe. Astăzi, continuă să fie un bastion al inovației poetice, promovând o estetică lirică ce sfidează convențiile și realitatea însăși.